In anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internationala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera. In Romania aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, de 1 mai autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde, coloanele de muncitori in tinute festive fiind nevoite sa scandeze lozinci si sa poarte pancarte uriase. Dupa 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata, dar oamenii se bucura de acest eveniment sarbatorindu-l in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancarurile traditionale: crenvursti sau mici si bere.
Istoric
Reducerea normei orare zilnice de lucru sta la originea semnificatiei zilei de 1 mai, de sarbatoare internationala a lucratorilor. In anul 1872, circa 100 de mii de lucratori din New York, majoritatea din industria constructiilor, au demonstrat, cerand reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima data, in legatura cu intrunirea, din anul 1886, a Federatiei Sindicatelor din Statele Unite si Canadei (precursoarea Federatiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor si Tamplarilor a initiat introducerea unei rezolutii care stipula ca: „8 ore sa constituie ziua legala de munca de la, si dupa 1 mai 1886”, sugerandu-se organizatiilor muncitoresti respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Insa, cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau in greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au castigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscuta pe intreg mapamondul in urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai tarziu, in Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor se ridicase la peste 65 de mii. In timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajatilor de la intreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Politia a intervenit, 4 protestatari au fost impuscati si multi altii au fost raniti. In seara aceleasi zile, a fost organizata o noua demonstratie in Piata Heymarket. Din multime, o bomba a fost aruncata spre sediul politiei. Au fost raniti 66 de politisti, dintre care 7 au decedat ulterior. Politia a ripostat cu focuri de arma, ranind doua sute de oameni, din care cativa mortal. In urma acestor evenimente, 8 lideri anarhisti, care apartineau unei miscari muncitoresti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecati. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franta si Spania au adunat fonduri pentru plata apararii. In urma procesului, 5 dintre acestia au fost condamnati la spanzuratoare si 3 cu inchisoarea pe viata. Sapte ani mai tarziu, o noua investigatie i-a gasit nevinovati pe cei 8. Mult mai tarziu, au aparut dovezi conform carora, explozia a fost o diversiune, pusa la cale chiar de catre un politist.
Eveniment anual
In anul 1888, la intrunirea Federatiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 sa fie data pentru sustinerea, prin manifestatii si greve, a zilei de munca de 8 ore. Dar, in anul 1889, social – democratii afiliati la asa – numita Internationala a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai sa fie o zi internationala a muncitorilor, La 1 mai 1890, au avut loc demonstratii in SUA, in majoritatea tarilor europene, in Chile, Peru si Cuba. Dupa aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Pana in 1904, Internationala a ll-a a chemat toti sindicalistii si socialistii sa demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de munca de 8 ore, cererile de clasa ale proletariatului si pentru pace universala”. La scurt timp, Federatia Americana a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrand in schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, in prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmand aceasta data ca sarbatoare legala. Aceasta decizie a fost luata pentru a repara ofensa adusa grevistilor de la Sindicatul American al Cailor Ferate si al caror protest fusese inabusit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii in SUA este asimilata gratarelor, autostrazilor aglomerate si ca ultimul lung week-end al verii[3].
Instrumentare politica
1 Mai a devenit, in aproape toata lumea, Ziua Internationala a Muncii. Exista si exceptii, de exemplu Australia, Elvetia si Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sarbatoare oficiala. In majoritatea tarilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi libera. In tarile comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformata intr-o sarbatoare de stat insotita de defilari propagandistice. Regimurile comuniste incercau sa instrumenteze politic o veche traditie a miscarii muncitoresti internationale. De asemenea, si nazistii au avut tentative de uzurpare a acestor traditii. Ziua de 1 mai, fusese transformata intr-o sarbatoare a comunitatii nationale germane, promitandu-se construirea unui socialism national, in centrul caruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator in acest sens: Certurile si neintelegerile simbolizate de lupta de clasa se transforma acum intr-un simbol al unitatii si inaltarii natiunii. Ziua de 1 mai a fost transformata de catre nazisti intr-o sarbatoare propagandistica. Se sustinea ca ziua de 1 mai trebuie sa devina o sarbatoare a intregii natiuni si nu poate fi transformata intr-un simbol al luptei proletare si a decadentei. Serbarile campenesti, chioscurile cu bere si spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fusesera interzise. Organizatiile muncitoresti au fost inlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupari radicale folosesc retorica nazista, participand la proteste violente avand ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, in Germania). In Romania, dupa evenimentele din decembrie 1989, timp de mai multi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sarbatorita prin festivitati decat la initiativa unor reprezentanti ai unor partide precum PSM si PRM. In 2003, pentru prima oara in istoria post – decembrista, o confederatie sindicala (Blocul National Sindical) a incercat organizarea unei adunari populare, cu mici, bere si muzica, pentru a serba aceasta zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzatiile de simpatie pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind inca vie in constiinta populatiei.
La origine, o sarbatoare pagana
La 1 Mai, romanii sarbatoresc de fapt „Armindenul”, simbol al vegetatiei care protejeaza recoltele si animalele. In traditia populara, acestei zile i se mai spune si „Ziua pelinului” sau „Ziua betivilor” si semnifica de fapt o sarbatoare de „an nou” sau „incepator al verii”. „Armindenii” sunt si ramurile verzi sau pomii intregi, nelipsiti la „zi intai de mai”, de aceea etnografii considera ca este ziua este dedicata vegetatiei si zeului protector al vitelor, cailor, holdelor, livezilor si viilor. Obiceiul caracteristic este impodobirea portilor, caselor, intrarilor in adaposturile vitelor si in alte anexe gospodaresti cu ramuri verzi, intru alungarea spiritelor malefice, dar si ca fertilizator. Armindenul este de fapt o ramura verde sau un pom curatat de crengi pana aproape de varf si impodobit cu flori si spice de grau, simbolizand vechiul zeu al vegetatiei. Se serbeaza pentru rodul pamantului, ca sa nu bata grindina, impotriva daunatorilor, pentru sanatatea vitelor, vinul bun si oamenii sanatosi. Obiceiurile precrestine de 1 Mai existau si la triburile germanice, care sarbatoreau „Beltane”, jumatatea de primavara a timpului dintre un echinoctiu si un solstitiu si reprezenta inceputul unui nou anotimp. De asemenea, pe 1 Mai este „Valpurgisnacht”, un summit al vrajitoarelor, unde se face „schimb de experienta”, se danseaza in jurul focului si se fac „intreceri pe matura”.
Ride iara primavara,
Versurile: Maria Rantes
Muzica: Ciprian Porumbescu
Ride iara primavara,
Peste cimpuri, peste plai,
Veselia umple tara,
C-a venit Intii de Mai!
Muncitorii au pornit
Si-ntr-un glas s-au infratit!
Si ei azi sarbatoresc
Unu Mai muncitoresc.
Infratiti azi cu taranii,
Muncitorii-n joc si cint,
Praznui-vor in toti anii
Libertatea pe pamint.
Peste mari si peste tari,
Se aduna pe carari,
Lumea toata in alai
Pentru al nostru Intii de Mai.
